About

Intotdeauna m-am ferit sa ma autocaracterizez, din teama de a nu fi prea subiectiva, dar mai ales de a nu ma supraestima. Si totusi…

Numele meu este Erica. Cativa ma cunoasteti de pe ericaioja.com, actualmente nefunctional, fiind un capitol vechi, incheiat si in care ma regasesc prea putin. Nu (mai) cred in “about me-uri” creionate din sintagme englezesti cu schepsis, ci in simplitate. Asadar, voi fi simpla pentru cei ce se vor rataci aici.
Studiez istoria artei la Universitatea Bucuresti, la o varsta la care altii au deja masterate si doctorate in palmares (27 adica :D ), planuind “in secret” sa nu ma opresc din studiu (si cel mai probabil nici dupa) pana nu vad “Dr.” in fata numelui meu; nu de dragul titulaturii, ci din dorinta de a aprofunda neincetat un domeniu care imi face sangele sa pulseze si mai tare in vene. Altfel, inca nu am aflat ce vreau, punctual, sa ma fac cand o sa fiu mare, dar sunt sigura ca o sa imi dau seama cand o sa fiu pregatita. Ce stiu sigur ca vreau, este sa nu mai fortez lucrurile intr-o directie impusa. Am cochetat indelung cu design-ul de haine (suna prea pompos “design vestimentar”), insa dupa multe surle si trambite, am realizat ca la nivelul la care sunt, mai mult as desface decat face. Asadar, ramane in continuare in folderul “wishlist”.
La invitatia si sustinerea unei persoane pe care o admir nespus, dar despre care planuiesc sa scriu un articol separat, am inceput sa scriu pe societatesicultura.ro, nu doar un site de cultura, ci un reper. Pentru mine e o onoare sa fac parte din echipajul de bord al corabiei oamenilor care inca mai cred ca lucrurile pot fi altfel, bune, prin “initiativa, creativitate si putin curaj.”

Tot din recuzita, muzica pe care o ascult devine modul prin care ma exprim atunci cand nu-mi pot exprima altfel, singura, emotiile si gandurile de orice fel si in acelasi scop, incerc sa-mi fac curaj sa pun mana pe pensule si sevalet. De obicei, pana s-ajung la ele, ma pierd cu orele in scris. Pe blog, pe note-urile din telefon, in jurnalul si mailurile terapeutice, oriunde. Nu tot ce scriu prinde lumina zilei, insa imi doresc ca ceea ce scriu si ajunge la oameni, sa ofere macar un pic din linistea pe care o resimt atunci cand o fac. Asa a aparut “pourlesfleursdumal”. Si ca in orice autoportret, pe care la orice colt de paragraf il pandeste o doza zdravana de narcisism, nota finala e data de o “life changing experience” care m-a deconstruit pana la 0. Asadar, am inceput de la 0 + o fraza care spune atat de multe in atat de putine cuvinte. Despre mine.

“Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.” (Micul Prinț)
Advertisements

Sade, dis-moi....

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s