Poveste cu rimă

Mai stii cand ti-am zis ca esti pacatul meu pereche? Apoi am ridicat rugaciuni la sfinti, iar ei, razand au zis ca perechile n-au nevoie de rugaminti, ci de “dorinti”. Si-atunci, am ridicat din umeri si mi-am dorit.

Mai stii cand mi-ai zis sa ma dezbrac? Apoi am desfacut fermoare si dinti, iar ei, zambind mi-au soptit ca n-am nevoie de haine, ci de smintiti. Si-atunci, am bajbait prin intuneric dupa tine si am adormit.

481845_529488123774862_117430997_n

Noi ne iubim fara sa stim, prin masini, prin ferestre, pe dealuri, pe dupa copaci, pe drumuri de fier si trenuri vechi, pe hartii si versuri mazgalite pe pereti. Noi nu ne stim din soapte si trupuri nesimtite si nici din poze sau cuvinte cu care ma alinti. Nu ne-am pus busuioc sub perne sa ne visam buzele incetosate si mirosul din plete. In schimb, ne punem degetele pe curbe interzise, dar care nu se potrivesc in cutele ascunse. Si ne intalnim la mijlocul patului, cu goliciuni oglindite in ochi straini. Tu nu simti, dar ea simte. Eu nu simt, dar el simte. Ei simt ca noi nu simtim. Si totusi nu ne despartim. Stam si ne iubim anonimi, fara sa ne stim.

Advertisements

Sade, dis-moi....

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s