Invers

… o fereastra dezbracata de un oblon slabit de vant oglindeste umbrele flacarilor ce danseaza psihedelic pe peretii barfitori la colturi. Lumanarile devin trupuri alungite spre tavanul care priveste de sus incruntat. Cearsafurile netede asteapta cuminti sa fie contorsionate dupa forme ondulate, in timp ce un teanc de scrisori zac uitate pe jos langa un pahar de vin. O picatura rosie se prelinge de pe paharul impunator si pe jumatate inca plin pe adresa plicului de deasupra. Calea Dor… si literele fug nebune de Dor, ascunzandu-se in plicurile de dedesubt. Pe masa, fardurile se intind ca niste tarfe languroase deschizandu-se la un simplu clic. Un deget mijlociu sculpteaza intr-o pasta rosie si lucioasa care va umple ridurile unor buze intredeschise. Fumul de tigara mangaie aerul ars de flacarile ce palpaie cu nesat la fiecare miscare, transformand fitilul intr-un bici furios. Stropi de parfum etanseaza porii pielii sub care se razvrateste o vena sugrumata de cateva perle albe. Cateva acorduri de pian dicteaza reverente greoaie pleoapelor negre. Ceasul, victima unor priviri piezise, sta tintuit de perete, anuntand o ora impara.

Un clinchet mecanic si punctual intrerupe dansul fara vlaga al degetelor pe clapele pianului. Nu se mai aude nimic decat niste pasi sacadati de pe tocuri falice. Pana si lumanarile au tacut. Doar cheile se bucura ca vor descuia un alt lacat dintr-un sir lung de alte lacate. Usa se deschide si privirile se intalnesc la mijloc. Degetele lui fac carari printre buclele negre, in timp ce talia ei e cuprinsa de o mana serpuitoare. Privirile nu se mai intalnesc la mijloc, ci buzele. Ochii intredeschisi scapara prin perdeaua de gene, in timp ce mana ei imbraca un obraz masiv si neras. Nasturii strangulati incep sa chicoteasca, descheiati pe rand, intre secunde pare. Doua cate doua, caci ei sunt doi care sfideaza legile matematicii. Buzele lor devin doua, limbile lor devin una. Unghiile ei accelereaza pe spatele lui impunator lasand in urma un portativ pe care va pune mai tarziu cateva note din ce in ce mai ridicate. Soaptele se vor transforma in versuri aparent fara noima si rima. Rochia ei neagra cade umila la picioarele lui, lasand sa se vada o clepsidra care nu lasa timpul sa se scurga prin ea. Perlele se imprastie pe jos haotic, ascunzandu-se in colturi rotunde. Ceasul se opreste, lasand pulsurile celor doi sa masoare timpuuultima tigara si ma ridic de pe banca asta verde. De ce-or vopsi bancile verzi intr-un parc verde…. nu stiu. S-ar presupune ca bancile ar trebui sa fie intr-o culoare complementara. Rosu, de exemplu, ca atunci cand esti obosit si vrei sa te asezi, sa poti zari o banca rosie de la distanta. Citesc ultimele randuri dintr-o carte gandindu-ma la banci. Dau ultima pagina inapoi, incercand sa alung orice m-ar tine departe de un deznodamant pe care l-am citit pe prima.

“-Pot sa ma asez langa tine?” aud de la un tip care sta in picioare in fata mea, materializat de nicaieri.

“-Da, cred.” ii raspund concentrata la ultimele randuri.

Se aseaza langa mine cu o privire curioasa.

“-Buna si mersi de accept.” cu un zambet in coltul buzelor.

“- Buna si cu placere.” imi vine instinctiv, desi replica lui este cel putin bizara pentru o carte si doua fete.

598973_552757188084351_1319736352_n

Advertisements

Sade, dis-moi....

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s