Instinct

Sa fi fost vreo 3 dimineata fix, cand genele se dezbracau de farduri, picioarele de pantofi si pielea de haine. Fara tocuri, se indrepta stangaci catre un pat mult prea mare pentru ea, dar pe care il umplea cu ganduri. Gandurile lui. Caci posedate de el, nu mai erau ale ei. Distanta dintre ea si gandurile ei o depasea pe cea fizica dintre ea si el. Dar pe sutele de kilometri distanta dintre cele doua B-uri, a avut el grija sa lase zambete ca sa nu se rataceasca pe drum intre alte litere din alfabet.

Un  potrivnic ii suflase praf de stele pe la genele goale, umplandu-i ridurile de la atatea zambete. Parul construia serpentine nesemnalizate pe pernele si ele, apasate, cand telefonul se juca de-a complicele unui menage a trois la distanta. Vocea lui devenise sunetul ei preferat, cuvintele lui devenisera rugaciunea de seara. De-ar fi fost un povestitor sa vegheze dintr-un nimb de sus, ar fi stiut o lume intreaga o poveste inca fara sfarsit. O poveste cu multe cuvinte poleite, zambete furate, liste uitate si sens fara de sens. Nu se termina dar nici nu continua.

… postasul n-a sunat de doua ori pana a deschis el plicul cu numele ei si un B pe spate, dar a sunat-o o data pana a raspuns ea, ca sa ii spuna ca i-a gasit buzele intr-un plic inainte sa i le gaseasca intre ale lui in celalalt B. Si niste dorinte. Dorul ei cu intele lui. Dupa ce dorul lui si-a trimis intele catre ea. Care s-au intalnit intr-o noapte mult prea scurta pentru cate aveau sa isi spuna cu trupurile, cu buzele, cu privirile.

Acum isi despart dorintele prin cuvinte, in doua limbi numai de ei nestiute. Ea pe limba lui, el pe a ei. Pentru ca ea nu mai stie cum, el nu stie ce. Ea nu mai stie nimic din tot ce stia, el are totul din nimic. Ea stie ce, el nu are de ce. Ea pleaca, el ramane tot acolo; nu pleaca si el… dupa ea. Ea se intoarce, el revine si se intalnesc fugar la jumatatea distantei dintre instinct si dorinta. Din instinct, el revine. Din dorinta, ea raspunde… Care din cele doua, instinct sau dorinta, este mai putin incerta? Sau mai… buna?

300950_527179777308759_680521791_n

… postasul nu mai suna. Nici telefonul. Caci impreuna, instinctul e totul ori separat, instinctul e nimic. Pana intr-o alta noapte mai lunga cand din nimic va fi un alt tot, dar cu alte litere din alfabet.

Advertisements

Sade, dis-moi....

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s